Ce tie nu-ti place ... (1)

O femeie minunata intelege ca are in permanenta o responsabilitate a blandetii si a diplomatiei, a menajarii celor din jur. Prin urmare ea e atenta la comportamentele care o sacaie cand le primeste de la ceilalti. Apoi isi impune sa se abtina, sa nu le faca si ea la randul ei, chiar daca-i vin automat. Se lupta cu sine sa le elimine.

Iata cateva lucruri ce apar in conversatii repetate cu o anumita persoana, lucruri aparent nimicuri banale dar care sunt extrem de sacaitoare. Nu ar trebui sa existe in firea femeii, deoarece bruiaza insasi energia feminina:

 - sa bati omul la cap si sa-i reamintesti ce are de facut;
- sa suni omul cand e real ocupat cu alte probleme (si stii ca-i ocupat in momentul respectiv)(exceptand in situatia unei urgente autentice);
 - sa-i povestesti omului mereu aceleasi probleme ale tale, aceleasi idei personale si obsesii - daca i le spui o data de doua ori, e deja suficient;
 - sa-i tot transmiti aceleasi cereri si pretentii pe care le ai de la respectivul om;
- sa nu lasi omul sa vorbeasca si el, sa-l intrerupi, sa intervi si sa completezi ce spune, sa vorbesti tu prea mult;
- sa nu asculti in mod activ ce zice, sa nu fii deschisa la ce zice, sa nu-l lasi sa-ti aduca idei noi;
- sa-i spui tu omului cu tarie ceea ce crezi ca simte, ca face respectivul om (ai impresia ca stii mai bine decat el, ce-i cu el) 

Chiar de ai avea dreptate in toate cele de mai sus (desi rar ai cu adevarat dreptate), singurul rezultat obtinut va fi sa enervezi omul, nimeni nu va recunoaste ca e ca tine, ba chiar se va infuria, fie vizibil fie doar in sinea sa.

De unde-ncepe o femeie?

Femeia nemultumita de ceea ce traieste si se intampla in jurul ei si mai ales in privinta raporturilor cu barbatii din viata ei, are doua variante: sa ridice din umeri, sa se planga si sa se victimizeze in continuare... sau sa decida ca vrea sa schimbe ceva, sa constientizeze ca sta in puterea ei sa schimbe si sa uite de nebunia ca ar putea schimba pe altcineva decat pe ea insasi.
Si atunci o femeie incepe concentrandu-se pe feminitatea ei, pe repararea a ceea ce e ea acum si pe desavarsirea menirii sale reale, aceea de femeie.
Multe etape si lupte... nu cu altii, ci lupte interioare ca sa ajunga la o schimbare reala.
Iar punctul de plecare al femeii ce chiar vrea sa faca ceva bun din ea insasi, este sa invete sa predea controlul.
SA RENUNTE LA CONTROL. Sa renunte la a mai controla orice altceva in afara de propria persoana.
Feminitatea adevarata nu este control, organizare, actiune, este doar emotii, caldura, sustinere si pasivitate, in aspectul sau pozitiv.
Oricat de ciudat suna lucrul asta intr-o societate si o epoca in care femeile au devenit la fel de competitive ca barbatii la fel de dornice ca ei de a le face pe toate, de a conduce, feminitatea adevarata, clasica si fermecatoare incepe de la a preda tot controlul in mainile barbatului. E incantator sa reinveti sa te lasi surprinsa, sa mergi pe mana barbatului, sa nu mai vrei sa le stii dinainte pe toate, sa nu mai vaslesti barca familiei, a relatiei, a celor cu care ai un contact. Pe cat de minunat ca efect asupra celor din jur, pe atat de greu de realizat in fapt. Dar nu imposibil, pentru ca orice femeie are deja toata aceasta feminitate misterioasa undeva latenta in interiorul sau.
Sa predai controlul poate fi teribil de infricosator, pe alocuri dureros, dar merita, merita pe deplin cand vezi dupa un timp reactiile celor care inainte erau agresivi, nepasatori, neinteresati... iar acum incep sa se deschida cu caldura spre tine. Merita toate eforturile si fricile, sau poate chiar criticile. Dar nu-i ceva nou, e undeva acolo in adancul oricarei femei care a uitat de esenta sa. Feminitatea asteapta sa fie retrezita la viata.
Renunta la control, femeie minunata!