Doru' potrivit

Bunicii mei, batrani cat sa-mi fie chiar strabunici, aveau dormitorul intr-o casa de la tara, si in dormitor patul bunicii, patul bunicului ..... si tot restul elementelor din camera intre cele doua paturi. Nu erau nici de tot separati, nici de tot impreuna, pentru relatia lor asta era probabil distanta ideala si eficienta. Si chiar ca era eficienta pentru ca au fost o echipa puternica pana ce i-a despartit moartea. Si nici pasiunea nu i-a parasit prea devreme, din moment ce l-au facut pe tata cand bunicu trecuse bine de 50 de ani iar bunica se apropia si ea de aceeasi cifra.
Nu doar din exemplul lor l-am inteles eu pe Doru', ci mult mai mult din trairi proprii, dar am inteles cat e de puternic si de important doru intre un barbat si o femeie. N-o fi pe placul prea multor femei, sigur ca nu, ca mai si ustura, mai si perpeleste mai si provoaca lacrimi si zbateri. Dar e un suflu care tine carbunii incinsi, in masura potrivita ca atunci cand cei doi se reunesc sa iasa flacari imediat.
 Sigur ca e o idee draguta sa faci totul impreuna, sa dormi tot timpul impreuna...dar ce devii? viata unei femei are atatea aspecte, esti inca multe altele pe langa iubita sau sotie, toate la fel de importante. Carbunii au nevoie de aer ca sa se inflacareze, florile au nevoie de aer ca sa infloreasca, relatia dintre un barbat si o femeie are nevoie de dor ca sa fie mereu in crestere.
Nu exista o masura a dorului. E ceva ce se regleaza, se personalizeaza intre fiecare el si ea in parte.
Comparatia cu altii, modelul impus de societatea in care traiesti, nu ajuta. Mi se pare atat de vatamator, atat de gresit si de distrugator pentru  orice relatie sa iei asta drept exemplu, sau drept sursa de asteptari (de genul "asa fac cuplurile, fac weekendurile impreuna, fac nu stiu cate zile de vacante impreuna, mananca de cinci ori pe saptamana impreuna, fac dragoste de 15 ori pe luna, se vad o data la doua zile, se suna de nu stiu cate ori in nu stiu ce interval de timp etc. etc...., deci asa se face, asa trebuie sa facem si noi).
Doru potrivit se regleaza intre el si ea, se descopera si se redescopera mereu, dintr-o intelepciune a inimii personale. Treaba femeii, fiind mai senzitiva, e sa afle masura buna a dorului pentru ea si barbatul ei si sa-i permita sa existe.
Cand simt ca ma copleseste dorul, ca ma arde pana la punctul de a-mi umple gandul de negativism si de otravuri, ma intreb: Ce vrei sa fii? "O iubita dorita in bratele careia el se intoarce de fiecare data de drag?" sau  "o nevasta pe care are obligatia s-o vada si azi"?
 (si in denumirile astea nu ma refer sub niciun chip la existenta sau nu a unui statut civil oficial).

Despre vorbe

Ca persoana, in general, e placut sa porti conversatii, sa-ti spui pareri si impresii, sa ascultii pareri si impresii.
Ca femeie care doreste schimbari, mi-am dat seama ca vorbele prea multe nu-s eficiente, nu-s prea eficiente in relatiile cu barbatii, ceea ce intelesesem deja, dar la fel de putin folositoare sunt si cu femeile. In afara de momentul cand iti cere direct si concret un sfat , o parere, o idee, prea multe vorbe, chiar daca-s bune, chiar daca-s destepte, sau macar tie ti se par asa, raman doar .... prea multe vorbe.
Am simtit pe pielea mea, in diverse circumstante, de discutii cu prieteni dragi, cu persoane critice, in conferinte si discursuri tinute de oameni care vorbesc pe campii, sau care chiar au ceva interesant de spus: nimeni nu are nevoie de prea multe vorbe. Barbatii si femeile, deopotriva, au nevoie de experiente, atitudini, intamplari, trairi reale.
In mare, in afara de a da un sfat cand iti e expres cerut, cea mai clara si patrunzatoare conversatie s-ar rezuma la "Eu simt/ am simtit ......" , "Nu vreau/ Vreau ... (cutare lucru, situatie, senzatie etc.)", "Tu ce parere ai?"
Ca persoana ma simt minunat sa am conversatii interesante si aproape nesfarsite, din care sa-mi ramana macar o idee cu impact in mine. Ca femeie simt ca-i important sa inspir, prin elemente nesfarsite, dar nu mai mult de 2-3 cuvinte.

O femeie fericita, implinita

Sunt doua categorii de femei. Femeile fericite, implinite radioase si femeile triste, nemultumite, incruntate.
Daca faci parte din prima categorie, e minunat, esti acolo unde vrei sa fii si trebuie doar sa apreciezi asta si sa ramai acolo.
Daca faci parte din a doua categorie si esti trista, deprimata, incruntata, nesatisfacuta de viata ta, de tine insati, de cei din jur, inseamna ca programul tau interior e gresit si prost.
Inseamna ca gandesti prost, simti prost, analizezi si valorizezi prost elementele din tine si din viata, intelegi prost situatiile si oamenii, ai o perspectiva generala proasta.
Si in cazul asta, e o singura solutie, ceea ce e de bine, (daca vrei sa accepti ca ai toate aceste lucruri proaste, si nu sa le reprosezi sau sa le ceri celor din jurul tau sa faca ceva). Trebuie sa schimbi mecanismul si perspectiva proaste cu unele bune.

Cadouri "ieftine"

Intr-o relatie de iubire sau doar de prietenie, nu te costa nimic sa spui si sa recunosti ce ai simtit frumos in fiecare moment trait cu celalalt. Nu costa absolut nimic, iar cuvintele de recunostinta si apreciere sunt un cadou minunat si atat de puternic, ca efect pozitiv in interiorul celuilalt cat nici nu-ti vine sa crezi.
Ii poti face un cadou frumos si surprinzator, (nu e deloc nevoie sa mergi la magazin sa cumperi un obiect), daca declari ca te-ai simtit minunat, ca te-a incantat ca s-a gandit la tine si a facut ceva in acest sens, ca te-a scos dintr-un moment neplacut si esti recunoscatoare, si orice alte sentimente reale si pozitive. Nu costa deloc, doar presupune sa fii putin atenta la ce simti, sa cauti ceva pozitiv in fiecare interactiune, sa treci peste ce anume din interior te impiedica sa declari emotiile tale cu voce tare. Si un simplu multumesc unge sufletul celuilalt, dar cu atat mai cu bucurie e primit darul cand iti deschizi inima, scoti de acolo si impartasesti o traire placuta si personalizata.

Un continuu gand pozitiv

Barbatul iubit si dorit din viata mea ma iubeste, ma adora intotdeauna si nu am niciun dubiu. Chiar si cand apele sunt mai tulburi, chiar si cand ne certam, chiar si cand nu mai vorbim o perioada si in alte situatii de genul asta neplacut si dureros. Da, chiar si atunci.
O femeie cu zambetul pe buze, mereu senina care vrea sa-si pastreze seninatatea si vibratia pozitiva nu isi permite sa gandeasca altfel decat asa. Nici sa uite de gandul asta cand lucrurile merg bine si crede ca e de la sine inteles, nici sa permita vreunui alt gand de nesiguranta, de teama sau disperare sa se infiltreze subtil in gandurile sale si sa inceapa sa-i dicteze dispozitia si actiunile. Nimic nu trebuie sa stirbeasca convingerea afirmata mai sus. Restul sunt momente si stari trecatoare, care pe cat de repede vin pe atat de repede pot pleca.
In loc sa te chinui si sa te lupti impotriva unor situatii, e cu mult mai eficient sa depui toate eforturile in directia mentinerii acestui gand permanent in mintea si in inima ta si sa nu te indoiesti de el. Uneori e un lucru teribil de greu de realizat, mai ales cand ceea ce se intampla in exterior pare sa arate contrarul. Uneori pot, alteori nu pot, dar pentru asta ma lupt. Cum altfel sa gasesca o femeie solutiile eficiente, care intotdeauna exista, decat cu o stare interioara calma si increzatoare in forte proprii, chiar si in vremurile grele?

Drumul emotional

Iubirea e o emotie. Asadar orice drum catre iubire e un drum al emotiei. Iubirea dintre doi oameni e o emotie, cand vrei ca celalalt sa aiba iubire pentru tine, inseamna ca vrei sa aiba o anumita emotie cu o vibratie aparte.
Si pentru barbati si pentru femei e la fel, o emotie. Deci cand doresti sa te iubeasca un anume barbat, trebuie sa mergi cu el pe drumul emotional, sa creezi atractie emotionala. De-aia nici nu poti explica logic de ce iubesti pe cineva (iubire adevarata nu atasamaente bazate pe diverse interese, indiferent de natura lor).
Cand iubesti pe cineva real si esti intrebata "da de ce il iubesti pe el?", nu ai alt raspuns decat "nu stiu". Pentru ca iubirea nu se stie, se simte.
Celelalte drumuri, pe care o apuca destule femei crezand ca vor avea iubire, nu duc prin ele insele la iubire de-adevaratelea. Drumul mintii... degeaba ai o minte sclipitoare, ca nu se va indragosti pentru mintea ta, siguri poti deveni o companie placuta si o partenera stralucita de discutii dar atat. Drumul sexual... nici cu sexualitatea nu se indragosteste nimeni, sigur poti avea momente pasionale apoteotice dar nu inseamna ca esti iubita sau ca cineva se indragosteste de tine pentru asta (in cel mai bun caz se atasaza si din cauza dependentei revine, dar nu iti va fi niciodata cu adevarat total dedicat). Drumul spiritual... poti fii spirituala pana nu mai poti, sigur vei fi o companie interesanta, intriganta, o prietena dorita... dar nu creezi iubire. Drumul "prin burta", asa cum zice o zicala veche.... nici asta nu duce la mai mult decat, in cel mai bun caz, la un atasament, la un confort, ceva gen ca la "mamica" (dar te va privi ca o noua mamica si nu va visa cu pasiune la tine si noaptea si ziua).
Iubirea iubire, aia in care ca femeie esti adorata, dorita, respectata, in care te simti o adevarata muza a unui barbat, nu sta in minte, in sex, in spirit, in burta sau in alte locatii (astea-s doar completari), ci sta in inima. Nu inteleg unii si unele, cum anumite femei care nu sunt nici frumoase, nici sirene sexuale, nici nu gatesc aproape deloc si nici nu stralucesc de inteligenta sunt puse pe un piedestal de barbatul lor, iar altele care aparent sunt dotate cu de toate nu au parte de aceeasi poveste minunata de iubire. Pai de-aia, ca iubirea e o emotie si vine din inima si niciodata din alte surse.
Singurul drum care merge la iubire autentica e drumul emotional.