Poti cunoaste un barbat dupa hamster?

Uneori femeile au copii impreuna cu barbatii, alteori au o casa impreuna, alteori nu ajung pana acolo dar au totusi ... animale impreuna. Ma intreb daca poti cunoaste un barbat deja din faza de "animale" fara a fi musai sa ajungi pana la faza de copii, ca sa vezi anumite inclinatii.
Uneori ai un hamster impreuna cu el. Un pui de hamster, adus chiar de el insusi ca sa-l ajuti cu cresterea lui. Dupa un timp barbatul asta ori se implica si e grijuliu fata de respectivul pui si te ajuta cu el ori uita cu desavarsire sa te intrebe macar ce mai e cu el, sau sa-i construiasca culcusul promis.
Eu ma intreb, daca nu cumva felul in care un barbat se implica in cazul animalului avut impreuna, indica in mare masura felul in care se va implica daca ati avea un copil impreuna... cu siguranta poti trage niste concluzii destul de interesante, mai putin vizibile la prima vedere, despre el, inainte de a face un copil cu el.

Concentrarea pe mine

Sunt atatea sfaturi pentru femei care zic ca daca doresti sa pastrezi o relatie buna cu barbatul dorit sa te concentrezi mai mult pe tine si mai putin pe el.
Experimentez o chestie ciudata cand iubesc puternic si foarte puternic un barbat.. imi dau seama ca iubirea asta ce-o simt nu mi-o da el, nu mi-o ia el, nu e el in sine iubirea. E ceva din mine, un sentiment puternic de care sunt eu capabila si care e ajutat cumva prin aparitia lui sa vibreze. E ca si cum respectivul barbat aduce un reflector in interiorul meu, si ma ajuta sa se lumineze, sa se vada ceva de acolo. Cu un barbat, cu un copil, un animal, cu un altceva, cam asa functioneaza iubirea la femei.
Asa ca da, cred si eu ca sfatul asta e unul bun, pentru orice femeie, sa se concentreze pe ea insasi mai mult, ca sa vada totata iubirea care se lumineaza in interior, si atunci poate impartasi din ea si aranja restul elementelor in ordine.
Si abia apoi, dupa ce m-am concentrat deplin pe mine insami, simt si afirm cu tarie fara sa ma tem de ce se va  intampla cu mine si cu el, ca il iubesc adevarat.

Ce am nevoie (2) ... selectie de sfaturi

Uneori, mai ales cand vreau sa schimb din mine mecanismele si rectiile automate proaste, sfaturile bune sunt de cel mai mare pret. Un sfat pe care l-am simtit bun e o carja de care ma agat cand obiceiurile daunatoare din interiorul meu vor iar sa vina la putere. Imi scriu ideile bune in agende pe care apoi le recitesc de nenumarate ori. E o lupta in care sfatul bun  face parte din paza personala de corp a unei femei.
Sfatul bun presupune insa sa stii ce sa alegi dintre toate sfaturile si ideiile si discutiile care se rotesc prin jur. Mai ales cand ceea ce simti tu in interiorul inimii e oarecum mai altfel decat ceea ce spune si sfatuieste majoritatea, lupta e un pic mai apriga. Cand vrei sa te schimbi esti nevoita sa te asurzesti in fata cunoscutilor, prietenilor si familiei. Mai ales in fata lor. De cele mai multe ori au intentii bune, dar sunt o mare capcana pentru femeia care vrea sa se schimbe. Instinctiv cand esti cu probleme tinzi sa apelezi la cei de langa, la familie, la prietene... si capcana e ca de cele mai multe ori acesti oameni nu sunt deloc mai priceputi in ce ai tu nevoie, isi sustin aceleasi idei ca si pana acum (care intr-o anumita masura te-au si format in felul in care esti acum si vrei sa-l schimbi) iar rezultatul va fi o tendinta de a ramane in vechile obiceiuri, de a spori si mai mult vartejul din care vrei sa scapi. E ca si cum vrei sa scoti capul sa respiri intr-o alta lume, iar toti acestia dragi si apropiati vin si te baga iar cu capul la fund.
Uneori cea mai buna idee e distanta (nu neaparat fizica) fata de prieteni, de apropiati, de propria mama, de sfatuitorii care nu te pot ajuta, sau nu te mai pot ajuta, distanta fata de ideile lor, de discutiile lor. Pentru ca in momentele de cumpana chiar si doua cuvinte de la cineva drag, care are influenta asupra ta, te pot aplatiza la sol, pot darama intr-o suflare tot ce cu greu ai construit pana acum pe drumul transformarii feminine.

Ce am nevoie (1) - armonie

Inotam pe un culoar plin de barbati, buni inotatori care se intreceau care mai de care, se depasau.. o agitatie ca la mormoloci. Si m-am simtit prinsa de vibratia lor competitiva, de presiunea de a inota mai repede mai fara pauza, simtind in mine un fel de placere instigatoare a competitiei.... si am vazut ca nu-mi mai puteam pastra relaxarea si bucuria  intr-un astfel de mediu. Cum relaxarea mi-e mai pretioasa, m-am mutat pe un alt culoar sa inot in linistea mea si doar le-am urmarit competitia de la distanta.
Am nevoie de liniste, calm, de armonie si de zambete in jurul meu. Ca sa-mi pastrez armonia si bucuria si linistea pentru ca esenta mea feminina sa straluceasca trebuie sa fiu inconjurata de lucruri de ajutor in directia asta. Ca sa dau din esenta mea feminina armonie, putere, suflu pozitiv barbatului, familiei, oamenilor din jur, naturii, am nevoie de armonie. Femeia nu-i facuta sa se streseze prea tare cu certuri, agitatii, lipsuri financiare, contre, ganduri prea multe, joburi stresante, dispute, competitii aride. Am experimentat si vad mereu cum femeia in primul rand de bataie si de competitie isi pierde usor usor capacitatea emotionala si puterea magnetica naturala.
Sunt conflicte si situatii in viata pe care nu le poti controla si, asta e, trebuie sa mai treci si prin cate o dizarmonie, dar deopotriva sunt multe multe altele, situatii, posturi, activitati, persoane etc., ce se pot evita cu putina gratie si grija, si cu inca un element care da batai de cap, renuntarea la o parte din orgolii.