Uneori, mai ales cand vreau sa schimb din mine mecanismele si rectiile automate proaste, sfaturile bune sunt de cel mai mare pret. Un sfat pe care l-am simtit bun e o carja de care ma agat cand obiceiurile daunatoare din interiorul meu vor iar sa vina la putere. Imi scriu ideile bune in agende pe care apoi le recitesc de nenumarate ori. E o lupta in care sfatul bun face parte din paza personala de corp a unei femei.
Sfatul bun presupune insa sa stii ce sa alegi dintre toate sfaturile si ideiile si discutiile care se rotesc prin jur. Mai ales cand ceea ce simti tu in interiorul inimii e oarecum mai altfel decat ceea ce spune si sfatuieste majoritatea, lupta e un pic mai apriga. Cand vrei sa te schimbi esti nevoita sa te asurzesti in fata cunoscutilor, prietenilor si familiei. Mai ales in fata lor. De cele mai multe ori au intentii bune, dar sunt o mare capcana pentru femeia care vrea sa se schimbe. Instinctiv cand esti cu probleme tinzi sa apelezi la cei de langa, la familie, la prietene... si capcana e ca de cele mai multe ori acesti oameni nu sunt deloc mai priceputi in ce ai tu nevoie, isi sustin aceleasi idei ca si pana acum (care intr-o anumita masura te-au si format in felul in care esti acum si vrei sa-l schimbi) iar rezultatul va fi o tendinta de a ramane in vechile obiceiuri, de a spori si mai mult vartejul din care vrei sa scapi. E ca si cum vrei sa scoti capul sa respiri intr-o alta lume, iar toti acestia dragi si apropiati vin si te baga iar cu capul la fund.
Uneori cea mai buna idee e distanta (nu neaparat fizica) fata de prieteni, de apropiati, de propria mama, de sfatuitorii care nu te pot ajuta, sau nu te mai pot ajuta, distanta fata de ideile lor, de discutiile lor. Pentru ca in momentele de cumpana chiar si doua cuvinte de la cineva drag, care are influenta asupra ta, te pot aplatiza la sol, pot darama intr-o suflare tot ce cu greu ai construit pana acum pe drumul transformarii feminine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu