CrisiMi Blog

Blog inchis pe termen nedefinit si mutat pe CrisiMi Blog

Farmece si magiciene naturale

Intr-o anume masura orice femeie e magiciana si face farmece in mod natural si poate inconstient. Poate ca sperie cuvintele astea, dar da, o femeie e o magiciana atunci cand atrage un barbat si el prinde drag si dorinta de ea. Barbatul se prinde in farmecele ei, naturale. Si mai si cred ca orice femeie ar putea sa-l tina cat vrea ea sub farmecele ei naturale pe barbatul respectiv, daca nu i-ar da drumul... de cele mai multe ori tot singura si la fel de inconstient.
Barbatul iese de sub farmecele magicienei cand ea incepe sa se agite, sa fie neincrezatoare, s-o apuce spaima ca l-ar putea pierde, sa devina nesigura sau disperata, sa isi arate geloziile, sa se compare cu alte femei, sa il compare pe el cu alti barbati, sa aduca reprosuri, sa emita pretentii deplasate, sa creada ca i se cuvin diverse, sa se plictiseasca, sa caute nod in papura, sa il critice pe el si ce face el, sa judece tot ce spune si sa se atace luand cuvintele si atitudinile lui in mod personal etc. In felul asta, usor, usor pe nesimtite farmecele se risipesc, si nici macar nu e nevoie sa intervina altcineva intre cei doi.

Iubirea rezista

Londra. Ceatza, ploi, certuri si incapatanari... iubirea rezista. Paris. Soare, plimbari, veselie si surprize placute... iubirea rezista. Viena. Vant, umezeala, frig, reprosuri, orgolii, durere ... iubirea rezista.
Iubirea-i lucrul care rezista. Coexista cu sentimentele si trairile frumoase dintre doi oameni sau cu cele negative, in egala masura. O simti ca e acolo si cand esti furioasa suparata si cand esti fericita si in al noualea cer langa un barbat. Iubirea nu-i nici trairile bune si frumoase nici cele negative si triste.
Eu vad iubirea ca cerul. Cerul e mereu acolo, uneori se acopera cu nori, fulgere si tunete, alteori de soare si briza... dar el ramane mereu cer si continuu si pretutindeni. Cand vreau sa-mi reamintesc iubirea si sa imi dau seama daca iubesc, dau la o parte norii, fulgerele, soarele si vad daca-i cerul acolo, atunci am forta sa fac orice. Asa simt eu iubirea intre un barbat si o femeie, liantul real.

Fetele rele ajung unde vor ele

Multe din prietenele mele si femeile pe care le cunosc sunt nefericite, agitate, cu dureri de cap, din cauza relatiilor cu barbatii, chiar de au un barbat ce le iubeste, sau alearga dupa ele, care face ceea ce isi dorea respectiva teoretic, chiar casatorite cu un super barbat dupa care au alergat atata timp ... M-a mirat si pe mine pana cand mi-am dat seama din ce-am trait in trecut si din ce traiesc acum ca problema nu e barbatul, situatia, ci nesinceritatea sau confuzia proprie fata de ceea ce-ti doresti..
Daca o femeie nu stie ce vrea de la un barbat anume sau de la o relatie/casatorie, in general, va fi mai devreme sau mai tarziu nemultumita si nefericita, chiar alaturi de un barbat care se comporta minunat cu ea si are toate trasaturile de apreciat.
Se zice ca fetele bune ajung in Rai, iar fetele rele ajung unde vor ele. Cred ca fetele rele de fapt nu sunt rele ci doar nu se lasa influentate de nimeni si stiu exact destinatia dorita, atunci normal ca ajung unde vor, ca si-au definit clar unde-i locul ala si stiu incotro sa-si indrepte pasii.
Cand simt ca ma apuca agitatia si disperarea si confuziile vechi, imi pun cateva intrebari.
Imi gasesc un loc unde sa fiu doar eu, sa pot privi strict in inima mea, la ceea ce ma face fericita si sa dau la o parte minciunile pe care mi le indrug singura sau mediul exterior. Mai intai ma intreb si imi reamintesc ce vreau acum, o relatie pur si simplu ca sa nu fiu singura, sau sa fiu singura, sau relatia pentru toata viata, familie cu copii? Apoi imi reamintesc cum vreau sa arate respectiva relatie dar mai ales ce vreau sa simt si sa simta inima mea intr-o astfel de relatie. In continuare vine momentul in care imi intreb inima daca exista un barbat de care sunt indragostita. Si daca exista un astfel de barbat imi intreb inima bine bine, daca sunt indragostita de ce sunt totusi nemultumita. Ori nu sunt cu adevarat indragostita si nu e el barbatul ce-mi poate oferi relatia ce o doresc, ori sunt real indragostita si ideea mea de relatie ideala e doar o idee fixa, aiurita, iar cu barbatul asta pot construi ceva si mai minunat. Mai exista si varianta de femeie cu copii, si atunci cu atat mai mult trebuie sa stii ce pui mai presus si sa ramai constanta in decizie.
Trebuie sa stii ce fel de relatie vrei, pe de o parte si ce vrei de la barbatul din viata ta din prezent, pe de alta parte. Ca sa stii sigur incotro o apuci si ce pasi faci, cunoaste mai intai foarte bine destinatia. Altfel ies batai de cap, nemultumiri, tristeti si nici n-ai puterea sa te lupti cu obstacolele si piedicile. De-aia  multe femei cu barbati "buni" si devotati langa ele se plang de tristete, de nemultumire, de insomnii, ca nu stiu cum s-o mai scoata la capat si nu gasesc niciun motiv aparent, sau chiar se arunca in bratele altora fara sa stie nici ele macar de ce.
Nu-i vorba de ce vrea mintea ci de ce vrea inima ca sa fie multumita. Si daca lupti pentru inima, inima iti da toata puterea de care ai nevoie sa ajungi la destinatie.

Cine pe cine hotaraste

In privinta relatiilor si cuplurilor, barbatii nu sunt foarte hotarati si nici nu se hotarasc prea usor, posibil ca asa sunt ei alcatuiti pe dinauntru. In schimb barbatii pot fi hotarati de o femeie hotarata, si cred ca de fapt asta asteapta si ei, o femeie sa-i hotarasca. De-aia pentru o femeie e esential sa fie hotarata, e esential sa stie ce vrea, sa intuiasca ce si mai ales cine e bun pentru ea si sa nu mai aiba indoieli. Precum, nu-i e util femeii nici sa astepte ca un barbat sa se hotarasca si abia apoi sa stie si ea ce doreste. Sunt ferm convinsa ca lucrul asta, pasatul responsabilitatii "hotaratului" asupra barbatului nu duce la nimic bun, nu duce la o relatie armonioasa la un cuplu bucuros si puternic. El fara ea, nu va fi pe deplin hotarat si nici nu se va hotari definitiv pe termen lung.
Barbatii pot fi nehotarati, ca asa-i natura lor, sa se hotarasca cu ceva ajutor, dar femeile nu-si permit luxul nehotararii in relatiile de iubire. Cand femeia e nehotarata, totul se duce de rapa, nu se apropie nici iubirea, nu prospera nici familia si nici florile nu infloresc.

Un barbat bun e hotarabil, o femeie buna e hotarata.

Nu slabirea, ci iubirea

Din proprie experienta si din experientele prietenelor si femeilor pe care le vad  imi dau seama ca toate "trucurile", "chinurile" si "artificiile" de a te face mai dezirabila mai admirabila mai doribila, sunt doar flecustete fara mare efect , luate in sine.

Degeaba slabesti de la 70 de kg la 40, degeaba te faci din blonda roscata, sau iti aplici 100 de machiaje, de fuste scurte si tocuri cui. Daca nu te iubesti la 70 de kg in pijamale, nu o sa te iubesti nici la 40, nu vei fi mai bucuroasa cu o viata mai implinita, pentru ca vei gasi tot felul de alte motive de nemultumire. Daca siguranta ta vrei s-o iei din cate priviri atragi pe strada, de la admiratia unui anumit barbat, oricat de bine ai fi imbracata si aranjata, tot aceeasi senzatie de femeie slaba, disperata si cersetoare de atentie vei emana in jurul tau si in propria perceptie.

Pana la urma, lucrurile sunt simple, le propavaduiesc toti pe toate drumurile, se rezuma la iubire. Si degeaba le spun toti, pretutindeni, daca nu-ti intra in inima si in intelegere profunda, ca in cap nu-i suficient sa-ti intre.
Nu acceptarea, admiratia sau aprobarea din afara e smecheria, ci propria acceptare, toleranta, iubirea fata de tine insati cu toate lucrurile care nu-ti plac, fix la momentul prezent. Daca poti face asta, esti o zana.

Poti cunoaste un barbat dupa hamster?

Uneori femeile au copii impreuna cu barbatii, alteori au o casa impreuna, alteori nu ajung pana acolo dar au totusi ... animale impreuna. Ma intreb daca poti cunoaste un barbat deja din faza de "animale" fara a fi musai sa ajungi pana la faza de copii, ca sa vezi anumite inclinatii.
Uneori ai un hamster impreuna cu el. Un pui de hamster, adus chiar de el insusi ca sa-l ajuti cu cresterea lui. Dupa un timp barbatul asta ori se implica si e grijuliu fata de respectivul pui si te ajuta cu el ori uita cu desavarsire sa te intrebe macar ce mai e cu el, sau sa-i construiasca culcusul promis.
Eu ma intreb, daca nu cumva felul in care un barbat se implica in cazul animalului avut impreuna, indica in mare masura felul in care se va implica daca ati avea un copil impreuna... cu siguranta poti trage niste concluzii destul de interesante, mai putin vizibile la prima vedere, despre el, inainte de a face un copil cu el.

Concentrarea pe mine

Sunt atatea sfaturi pentru femei care zic ca daca doresti sa pastrezi o relatie buna cu barbatul dorit sa te concentrezi mai mult pe tine si mai putin pe el.
Experimentez o chestie ciudata cand iubesc puternic si foarte puternic un barbat.. imi dau seama ca iubirea asta ce-o simt nu mi-o da el, nu mi-o ia el, nu e el in sine iubirea. E ceva din mine, un sentiment puternic de care sunt eu capabila si care e ajutat cumva prin aparitia lui sa vibreze. E ca si cum respectivul barbat aduce un reflector in interiorul meu, si ma ajuta sa se lumineze, sa se vada ceva de acolo. Cu un barbat, cu un copil, un animal, cu un altceva, cam asa functioneaza iubirea la femei.
Asa ca da, cred si eu ca sfatul asta e unul bun, pentru orice femeie, sa se concentreze pe ea insasi mai mult, ca sa vada totata iubirea care se lumineaza in interior, si atunci poate impartasi din ea si aranja restul elementelor in ordine.
Si abia apoi, dupa ce m-am concentrat deplin pe mine insami, simt si afirm cu tarie fara sa ma tem de ce se va  intampla cu mine si cu el, ca il iubesc adevarat.

Ce am nevoie (2) ... selectie de sfaturi

Uneori, mai ales cand vreau sa schimb din mine mecanismele si rectiile automate proaste, sfaturile bune sunt de cel mai mare pret. Un sfat pe care l-am simtit bun e o carja de care ma agat cand obiceiurile daunatoare din interiorul meu vor iar sa vina la putere. Imi scriu ideile bune in agende pe care apoi le recitesc de nenumarate ori. E o lupta in care sfatul bun  face parte din paza personala de corp a unei femei.
Sfatul bun presupune insa sa stii ce sa alegi dintre toate sfaturile si ideiile si discutiile care se rotesc prin jur. Mai ales cand ceea ce simti tu in interiorul inimii e oarecum mai altfel decat ceea ce spune si sfatuieste majoritatea, lupta e un pic mai apriga. Cand vrei sa te schimbi esti nevoita sa te asurzesti in fata cunoscutilor, prietenilor si familiei. Mai ales in fata lor. De cele mai multe ori au intentii bune, dar sunt o mare capcana pentru femeia care vrea sa se schimbe. Instinctiv cand esti cu probleme tinzi sa apelezi la cei de langa, la familie, la prietene... si capcana e ca de cele mai multe ori acesti oameni nu sunt deloc mai priceputi in ce ai tu nevoie, isi sustin aceleasi idei ca si pana acum (care intr-o anumita masura te-au si format in felul in care esti acum si vrei sa-l schimbi) iar rezultatul va fi o tendinta de a ramane in vechile obiceiuri, de a spori si mai mult vartejul din care vrei sa scapi. E ca si cum vrei sa scoti capul sa respiri intr-o alta lume, iar toti acestia dragi si apropiati vin si te baga iar cu capul la fund.
Uneori cea mai buna idee e distanta (nu neaparat fizica) fata de prieteni, de apropiati, de propria mama, de sfatuitorii care nu te pot ajuta, sau nu te mai pot ajuta, distanta fata de ideile lor, de discutiile lor. Pentru ca in momentele de cumpana chiar si doua cuvinte de la cineva drag, care are influenta asupra ta, te pot aplatiza la sol, pot darama intr-o suflare tot ce cu greu ai construit pana acum pe drumul transformarii feminine.

Ce am nevoie (1) - armonie

Inotam pe un culoar plin de barbati, buni inotatori care se intreceau care mai de care, se depasau.. o agitatie ca la mormoloci. Si m-am simtit prinsa de vibratia lor competitiva, de presiunea de a inota mai repede mai fara pauza, simtind in mine un fel de placere instigatoare a competitiei.... si am vazut ca nu-mi mai puteam pastra relaxarea si bucuria  intr-un astfel de mediu. Cum relaxarea mi-e mai pretioasa, m-am mutat pe un alt culoar sa inot in linistea mea si doar le-am urmarit competitia de la distanta.
Am nevoie de liniste, calm, de armonie si de zambete in jurul meu. Ca sa-mi pastrez armonia si bucuria si linistea pentru ca esenta mea feminina sa straluceasca trebuie sa fiu inconjurata de lucruri de ajutor in directia asta. Ca sa dau din esenta mea feminina armonie, putere, suflu pozitiv barbatului, familiei, oamenilor din jur, naturii, am nevoie de armonie. Femeia nu-i facuta sa se streseze prea tare cu certuri, agitatii, lipsuri financiare, contre, ganduri prea multe, joburi stresante, dispute, competitii aride. Am experimentat si vad mereu cum femeia in primul rand de bataie si de competitie isi pierde usor usor capacitatea emotionala si puterea magnetica naturala.
Sunt conflicte si situatii in viata pe care nu le poti controla si, asta e, trebuie sa mai treci si prin cate o dizarmonie, dar deopotriva sunt multe multe altele, situatii, posturi, activitati, persoane etc., ce se pot evita cu putina gratie si grija, si cu inca un element care da batai de cap, renuntarea la o parte din orgolii.

Doru' potrivit

Bunicii mei, batrani cat sa-mi fie chiar strabunici, aveau dormitorul intr-o casa de la tara, si in dormitor patul bunicii, patul bunicului ..... si tot restul elementelor din camera intre cele doua paturi. Nu erau nici de tot separati, nici de tot impreuna, pentru relatia lor asta era probabil distanta ideala si eficienta. Si chiar ca era eficienta pentru ca au fost o echipa puternica pana ce i-a despartit moartea. Si nici pasiunea nu i-a parasit prea devreme, din moment ce l-au facut pe tata cand bunicu trecuse bine de 50 de ani iar bunica se apropia si ea de aceeasi cifra.
Nu doar din exemplul lor l-am inteles eu pe Doru', ci mult mai mult din trairi proprii, dar am inteles cat e de puternic si de important doru intre un barbat si o femeie. N-o fi pe placul prea multor femei, sigur ca nu, ca mai si ustura, mai si perpeleste mai si provoaca lacrimi si zbateri. Dar e un suflu care tine carbunii incinsi, in masura potrivita ca atunci cand cei doi se reunesc sa iasa flacari imediat.
 Sigur ca e o idee draguta sa faci totul impreuna, sa dormi tot timpul impreuna...dar ce devii? viata unei femei are atatea aspecte, esti inca multe altele pe langa iubita sau sotie, toate la fel de importante. Carbunii au nevoie de aer ca sa se inflacareze, florile au nevoie de aer ca sa infloreasca, relatia dintre un barbat si o femeie are nevoie de dor ca sa fie mereu in crestere.
Nu exista o masura a dorului. E ceva ce se regleaza, se personalizeaza intre fiecare el si ea in parte.
Comparatia cu altii, modelul impus de societatea in care traiesti, nu ajuta. Mi se pare atat de vatamator, atat de gresit si de distrugator pentru  orice relatie sa iei asta drept exemplu, sau drept sursa de asteptari (de genul "asa fac cuplurile, fac weekendurile impreuna, fac nu stiu cate zile de vacante impreuna, mananca de cinci ori pe saptamana impreuna, fac dragoste de 15 ori pe luna, se vad o data la doua zile, se suna de nu stiu cate ori in nu stiu ce interval de timp etc. etc...., deci asa se face, asa trebuie sa facem si noi).
Doru potrivit se regleaza intre el si ea, se descopera si se redescopera mereu, dintr-o intelepciune a inimii personale. Treaba femeii, fiind mai senzitiva, e sa afle masura buna a dorului pentru ea si barbatul ei si sa-i permita sa existe.
Cand simt ca ma copleseste dorul, ca ma arde pana la punctul de a-mi umple gandul de negativism si de otravuri, ma intreb: Ce vrei sa fii? "O iubita dorita in bratele careia el se intoarce de fiecare data de drag?" sau  "o nevasta pe care are obligatia s-o vada si azi"?
 (si in denumirile astea nu ma refer sub niciun chip la existenta sau nu a unui statut civil oficial).

Despre vorbe

Ca persoana, in general, e placut sa porti conversatii, sa-ti spui pareri si impresii, sa ascultii pareri si impresii.
Ca femeie care doreste schimbari, mi-am dat seama ca vorbele prea multe nu-s eficiente, nu-s prea eficiente in relatiile cu barbatii, ceea ce intelesesem deja, dar la fel de putin folositoare sunt si cu femeile. In afara de momentul cand iti cere direct si concret un sfat , o parere, o idee, prea multe vorbe, chiar daca-s bune, chiar daca-s destepte, sau macar tie ti se par asa, raman doar .... prea multe vorbe.
Am simtit pe pielea mea, in diverse circumstante, de discutii cu prieteni dragi, cu persoane critice, in conferinte si discursuri tinute de oameni care vorbesc pe campii, sau care chiar au ceva interesant de spus: nimeni nu are nevoie de prea multe vorbe. Barbatii si femeile, deopotriva, au nevoie de experiente, atitudini, intamplari, trairi reale.
In mare, in afara de a da un sfat cand iti e expres cerut, cea mai clara si patrunzatoare conversatie s-ar rezuma la "Eu simt/ am simtit ......" , "Nu vreau/ Vreau ... (cutare lucru, situatie, senzatie etc.)", "Tu ce parere ai?"
Ca persoana ma simt minunat sa am conversatii interesante si aproape nesfarsite, din care sa-mi ramana macar o idee cu impact in mine. Ca femeie simt ca-i important sa inspir, prin elemente nesfarsite, dar nu mai mult de 2-3 cuvinte.

O femeie fericita, implinita

Sunt doua categorii de femei. Femeile fericite, implinite radioase si femeile triste, nemultumite, incruntate.
Daca faci parte din prima categorie, e minunat, esti acolo unde vrei sa fii si trebuie doar sa apreciezi asta si sa ramai acolo.
Daca faci parte din a doua categorie si esti trista, deprimata, incruntata, nesatisfacuta de viata ta, de tine insati, de cei din jur, inseamna ca programul tau interior e gresit si prost.
Inseamna ca gandesti prost, simti prost, analizezi si valorizezi prost elementele din tine si din viata, intelegi prost situatiile si oamenii, ai o perspectiva generala proasta.
Si in cazul asta, e o singura solutie, ceea ce e de bine, (daca vrei sa accepti ca ai toate aceste lucruri proaste, si nu sa le reprosezi sau sa le ceri celor din jurul tau sa faca ceva). Trebuie sa schimbi mecanismul si perspectiva proaste cu unele bune.

Cadouri "ieftine"

Intr-o relatie de iubire sau doar de prietenie, nu te costa nimic sa spui si sa recunosti ce ai simtit frumos in fiecare moment trait cu celalalt. Nu costa absolut nimic, iar cuvintele de recunostinta si apreciere sunt un cadou minunat si atat de puternic, ca efect pozitiv in interiorul celuilalt cat nici nu-ti vine sa crezi.
Ii poti face un cadou frumos si surprinzator, (nu e deloc nevoie sa mergi la magazin sa cumperi un obiect), daca declari ca te-ai simtit minunat, ca te-a incantat ca s-a gandit la tine si a facut ceva in acest sens, ca te-a scos dintr-un moment neplacut si esti recunoscatoare, si orice alte sentimente reale si pozitive. Nu costa deloc, doar presupune sa fii putin atenta la ce simti, sa cauti ceva pozitiv in fiecare interactiune, sa treci peste ce anume din interior te impiedica sa declari emotiile tale cu voce tare. Si un simplu multumesc unge sufletul celuilalt, dar cu atat mai cu bucurie e primit darul cand iti deschizi inima, scoti de acolo si impartasesti o traire placuta si personalizata.

Un continuu gand pozitiv

Barbatul iubit si dorit din viata mea ma iubeste, ma adora intotdeauna si nu am niciun dubiu. Chiar si cand apele sunt mai tulburi, chiar si cand ne certam, chiar si cand nu mai vorbim o perioada si in alte situatii de genul asta neplacut si dureros. Da, chiar si atunci.
O femeie cu zambetul pe buze, mereu senina care vrea sa-si pastreze seninatatea si vibratia pozitiva nu isi permite sa gandeasca altfel decat asa. Nici sa uite de gandul asta cand lucrurile merg bine si crede ca e de la sine inteles, nici sa permita vreunui alt gand de nesiguranta, de teama sau disperare sa se infiltreze subtil in gandurile sale si sa inceapa sa-i dicteze dispozitia si actiunile. Nimic nu trebuie sa stirbeasca convingerea afirmata mai sus. Restul sunt momente si stari trecatoare, care pe cat de repede vin pe atat de repede pot pleca.
In loc sa te chinui si sa te lupti impotriva unor situatii, e cu mult mai eficient sa depui toate eforturile in directia mentinerii acestui gand permanent in mintea si in inima ta si sa nu te indoiesti de el. Uneori e un lucru teribil de greu de realizat, mai ales cand ceea ce se intampla in exterior pare sa arate contrarul. Uneori pot, alteori nu pot, dar pentru asta ma lupt. Cum altfel sa gasesca o femeie solutiile eficiente, care intotdeauna exista, decat cu o stare interioara calma si increzatoare in forte proprii, chiar si in vremurile grele?

Drumul emotional

Iubirea e o emotie. Asadar orice drum catre iubire e un drum al emotiei. Iubirea dintre doi oameni e o emotie, cand vrei ca celalalt sa aiba iubire pentru tine, inseamna ca vrei sa aiba o anumita emotie cu o vibratie aparte.
Si pentru barbati si pentru femei e la fel, o emotie. Deci cand doresti sa te iubeasca un anume barbat, trebuie sa mergi cu el pe drumul emotional, sa creezi atractie emotionala. De-aia nici nu poti explica logic de ce iubesti pe cineva (iubire adevarata nu atasamaente bazate pe diverse interese, indiferent de natura lor).
Cand iubesti pe cineva real si esti intrebata "da de ce il iubesti pe el?", nu ai alt raspuns decat "nu stiu". Pentru ca iubirea nu se stie, se simte.
Celelalte drumuri, pe care o apuca destule femei crezand ca vor avea iubire, nu duc prin ele insele la iubire de-adevaratelea. Drumul mintii... degeaba ai o minte sclipitoare, ca nu se va indragosti pentru mintea ta, siguri poti deveni o companie placuta si o partenera stralucita de discutii dar atat. Drumul sexual... nici cu sexualitatea nu se indragosteste nimeni, sigur poti avea momente pasionale apoteotice dar nu inseamna ca esti iubita sau ca cineva se indragosteste de tine pentru asta (in cel mai bun caz se atasaza si din cauza dependentei revine, dar nu iti va fi niciodata cu adevarat total dedicat). Drumul spiritual... poti fii spirituala pana nu mai poti, sigur vei fi o companie interesanta, intriganta, o prietena dorita... dar nu creezi iubire. Drumul "prin burta", asa cum zice o zicala veche.... nici asta nu duce la mai mult decat, in cel mai bun caz, la un atasament, la un confort, ceva gen ca la "mamica" (dar te va privi ca o noua mamica si nu va visa cu pasiune la tine si noaptea si ziua).
Iubirea iubire, aia in care ca femeie esti adorata, dorita, respectata, in care te simti o adevarata muza a unui barbat, nu sta in minte, in sex, in spirit, in burta sau in alte locatii (astea-s doar completari), ci sta in inima. Nu inteleg unii si unele, cum anumite femei care nu sunt nici frumoase, nici sirene sexuale, nici nu gatesc aproape deloc si nici nu stralucesc de inteligenta sunt puse pe un piedestal de barbatul lor, iar altele care aparent sunt dotate cu de toate nu au parte de aceeasi poveste minunata de iubire. Pai de-aia, ca iubirea e o emotie si vine din inima si niciodata din alte surse.
Singurul drum care merge la iubire autentica e drumul emotional.  

O femeie stie

Se zice ca o femeie stie intotdeauna in interiorul sufletului ei care este "barbatul ei" adevarat. Undeva in instinct in intuitie in vreo putere straveche magica tipica femeilor, femeia stie daca si care e barbatul ei.
De multe ori poate nu asculta de instinctul asta, dar stie chiar si in mod subconstient. Sunt de acord cu zicala asta, pentru ca am studiat-o la femeile pe care le cunosc si in mine insami.
Uneori si cand esti intr-o relatie cu un barbat si simti ca il iubesti, ca esti atasata, instinctul iti spune ca nu el e barbatul tau, si ca la un moment dat o sa se termine relatia, sau trebuie sa se termine.
Pe de alta parte, nu e chiar floare la ureche sa recunosti impulsul asta magic, pentru ca e ascuns cu atatea si atatea altele. Cu frici (sa nu ramai singura, ca nu te doreste un anumit barbat, sa nu fii respinsa, abandonata etc.), cu orgolii de a fi pretuita, de a tine langa tine pe un anumit barbat ce pare dupa logica si dupa CV un barbat "bun de avut si tinut", cu rautati de a avea barbatul altei femei, cu nesigurante, disperari, cu pasiuni sexuale greu de stapanit, cu influente vazute si nevazute de la parinti, de la prieteni, de la societate care-ti inoculeaza nenumarate pareri preconfectionate si modele si asteptari (ce nu-s create in sufletul tau), cu contre si idei fixe si multe altele.
Toate astea iti astupa de cele mai multe ori instinctul si perceptia naturala de femeie care stie cel mai bine. Si poate te trezesti plangand sau incrancenandu-te, tinandu-te cu dintii de un el, sau, dimpotriva, tolerand cu superioritate langa tine un barbat ce nu-i croit pentru tine. Sau chiar fiind intr-o relatie multumitoare si satisfacatoare cu un barbat pentru care nu ai "instinctul natural ca e al tau", deci nu esti in povestea de dragoste cea mai minunata pe care ti-a rezervat-o viata asta (si cand zic minunata nu inseamna ca e doar lapte si miere, poate fi in anumite momente si teribil de mistuitoare si chinuitoare, dar la fel de minunata). De obicei o femeie simte din primul moment care e barbatul ei, dar apoi vin atatea altele ce te fac confuza, pui la indoiala ce-ai simtit, capiezi.
Pentru orice femeie... merita sa cercetezi adanc in sufletul tau. Sa fii brutal de sincera cu tine insati, sa simti si sa iti dai seama. Si sa alegi. Daca nu ai sentimentul in locul secret din inima ca asta e barbatul tau, merita cu tot sufletul sa-l cauti pe adevaratul el. Iar cand intuitia magica a zis ca-i "barbatul tau" atunci "all is fair in love and war".

"Cocteil Molotov"

La fel ca intr-un cocteil molotov, exista o combinatie incendiara intr-o femeie care ii aduce dedicatia si adoratia deplina a iubitului ei. Cand ingredientele lipsesc... relatia cam scartaie.
Combinatia seducatoare consta in Trepidatii & Siguranta - emotii provocate respectivului iubit, emotii pentru care se indragosteste.
Trepidatiile sunt provocate de necunoscut, de mister si imprevizibil, de faptul ca se simte in permanenta scos din confortul sau.
Siguranta vine din siguranta femeii de a-si simti emotiile mereu, pozitive si negative, de a si le accepta si iubi asa cum sunt ele, pentru ca astfel  va putea iubi si accepta pe barbatul respectiv exact asa cum e el, cu bune si rele.
In proportie foarte mare femeile au fost prost invatate, chiar de mici, din mai toate exemplele din jurul lor, sa ofere aceste doua elemente in modurile gresite, care nu aduc iubirea si conexiunea reala adevarata.
In mod gresit: Trepidatii - prin sex, infatisare, minte; Siguranta - prin dadaceala, suflat in coarne, prin a oferi mereu o gramada de lucruri materiale sau emotionale, prin a-i da barbatului mereu asigurari privind dedicatia si sentimentele ei.
Dar prin lucrurile astea nu se creaza nicio emotie profunda.
Deci care-i formula adevarata a cocteilului Molotov al iubirii?
Trepidatiile - vin atunci cand femeia intelege cine este ea reala la toate nivelurile, se iubeste si se exprima complet autentic in toate aspectele vietii sale, fara a astepta aprobarea iubitului sau a altcuiva, fara a dori sa para altceva. Cand isi face cunoscute limitele si puterea de a spune nu, daca nu vrea un anume lucru.
Siguranta pe care o transmite iubitului sau, apare atunci cand esti in legatura cu propriile emotii si le lasi la vedere fara a te lasa condusa de ele, le exprimi in cuvinte clare si simple, le iubesti, le accepti, dar iti controlezi manifestarile.

She devil

O "fata desteapta" (1)

O fata desteapta -asculta ce spun cei din jur, dar ramane surda la tot ce-i poate tulbura optimismul, ce-i poate pune la indoiala valorile, reduce increderea in sine si vointa de a lupta pentru ceea ce-si doreste. O fata desteapta asculta pe o ureche si scoate aproape la fel de repede pe cealalta ureche 99,9% din tot ce ajunge la ea, indiferent de sursa.

Inalnire speciala

De treci prin perioade mai frumoase si linistite sau mai tulburi si dureroase, e deosebit de util sa-ti faci o obisnuinta din a iesi la intalnire cu tine insati. Periodic, o data pe saptamana, sau o data pe luna, sau mai des,  oricand  simti, mergi la intalnire cu tine, facand ceva ce iti place, de pe o lista a lucrurilor care-ti plac (pe care o poti chiar face la propriu pe o foaie) sau din simpla inspiratie de moment. Vei merge exact ca la o prima intalnire cu altcineva, complet hotarata sa te delectezi la maxim cu momentele respective, imbracata adecvat evenimentului, astfel incat sa stii sigur ca tie iti va placea de tine cand te vei vedea asa, si total detasata de restul lucrurilor si persoanelor care ti stau pe cap, chit ca-s pozitive sau negative. La fel ca la orice intalnire, iti acorzi tie intreaga concentrare, incerci sa te cunosti mai bine, poti chiar sa nu raspunzi la telefon si sa nu bagi in seama pe absolut nimeni din jur, daca asa ai chef. La urma urmei e un moment special. Poti chiar sa-ti cumperi flori, la vederea carora te vei delecta apoi inca cateva zile dupa, fiind asociate cu amintirea momentelor placute petrecute la intalnirea cu tine insati. Ca mergi la un restaurant preferat, sau la o simpla inghetata, la o plimbare intr-un loc placut, sau la muzeu, sau orice altceva de pe lista personala cu activitati pentru intalniri reusite, conteaza mai putin, important e ca intalnirea cu tine insati pe moment te revigoreaza, te relaxeaza si linisteste (ca doar nu e nimeni altcineva care sa te incarce mental si emotional cu cuvintele si gesturile sale), iti creste starea de bine. Iar pe termen lung aceasta obisnuinta iti sporeste increderea in sine, increderea in feminitatea personala, siguranta ca indiferent de situatia prin care treci, tu singura iti vei da o mana de ajutor, un moment de respiro si nu te vei abandona niciodata. Plus ca vei astepta mereu cu nerabdare sa vezi unde vei mai iesi la urmatoarea intalnire cu tine insati.

Ce tie nu-ti place .... (2)

De ce ar da vreodata o femeie un ultimatum? Ce se intampla cand le primesti tu? Te simti fortata, agresata, nedreptatita si incarcata de negativism. Chiar daca ceva din tine dorea sa ia o decizie, de bunavoie, de drag, dupa ce ai primit ultimatum apare in interior o rezistenta fata de persoana care a dat ultimatum, fata de situatie in sine, fata de alegere. Se aduna resentimente, care rar se mai spala complet, si chiar de vei face o alegere, mai de voie mai de nevoie, niciodata situatia nu va scapa de unda aia negativa, a faptului ca n-a venit 100% din inima ta.
Asa ca privind lucrurile invers, de ce ai alege tu sa dai ultimatum? Constrangerea nu a functionat niciodata cu nimeni, nici cu femei si in niciun caz cu barbati. Chiar daca obti pe moment ceva ce vrei, ramane mereu o umbra a constrangerii intre cele doua persoane... s-a cladit un zid care nu va ezita,la momentul potrivit, sa-ti arunce o mare caramida in cap.
Ultimatumul e ceva infiorator de anti-feminin, ca un pumn cu manusa de box direct in fata (nu prea arata a imagine feminina) compromitator pe termen lung, plus ca niciodata nu vei sti in mod real ce simte persoana cealalta.

Despre regine

O regina autentica alege cu cea mai mare grija si intelepciune cui ofera favorurile sale si, fara a fi zgarcita, nu le risipeste.

O diferenta mititica

O luptatoare nu e chiar acelasi lucru cu un luptator. Femeia in straie de lupta nu da in cap nimanui, nu reinstaureaza linistea, nu indreapta situatia, nu impune noile directii de urmat ... doar spune nu: nu la tot ce depaseste limitele acceptarii sale, nu la a-si trada o idee sau o valoare, nu la a-si scoate coltii si ghearele pentru a ataca. Ea lupta pentru emotiile ei, pentru vulnerabilitate, onoare, frumusete... triaza ceea ce primeste si accepta-n viata, dupa masura inimii sale, la care-i conectata mereu. Inarmata cu arma sa imbatabila "Nu", luptatoarea spune doar: "Simt ca......" si "Nu vreau.......", pastrandu-si deplin gratia si blandetea.

...de dimineata (2)

Jobul meu feminin e sa stralucesc ca un far, pe furtuna sau pe cer senin.
Nu e treaba mea sa dau indicatii despre ruta de urmat, despre vremea probabila la bord, sa fac strategii si sa gandesc.
Jobul consta in a straluci cu cea mai buna esenta din mine, a crea tot ce-mi este frumos la indemana, a ma lasa gasita de nava care cauta lumina si adapost.

Gand de dimineata (1)

UITA CE AI PATIT IN TRECUT
UITA CE ASTEPTI DE LA VIITOR
CREAZA O SECUNDA IN PREZENT IN CARE SA FII SI SA TE SIMTI CA O DEPLINA REGINA A FEMINITATII SI FRUMOSULUI

Drumuri gresite (1)

Te concentrezi pe evenimente in loc de emotii. Majoritatea femeilor a fost  prost invatata sa ia la analiza evenimente, semnificatiile evenimentelor, comparatii intre evenimente etc. Si uite asa mintea incepe si ruleaza scenarii si interpretari si asteptari personale ce n-au nicio legatura cu realitatea. Mai ales in relatia cu un barbat, interpretarea si concentrarea pe evenimente n-are nicio legatura cu ce gandeste el sau cu ce va face in continuare. Pentru el daca te-a scos la o cina romantica nu inseamna un angajament fata de tine, si nici macar daca te-a prezentat parintilor nu inseamna ca si-a luat vreun angajament pana ce nu spune in mod clar lucrul asta. Asa ca treaba unei femei nu e sa ia in calcul evenimentele, sa le dea note si calificative, sa le lege cu altele similare, in baza a ce s-a intamplat sa faca previziuni si sa astepte ceva anume. Treaba femeii, prin esenta ei de feminitate e sa simta, sa isi inteleaga si sa-si perceapa emotiile in prezent. In loc sa contorizezi si sa interpretezi faptul ca ati fost la plimbare in parc si ca te-a sunat cu 2 ore inainte sa te invite si ca asta inseamna mai stiu eu ce, concentreaza-te la ce emotii ti-a produs toata experienta la momentul respectiv, la ce simti acum, doar emotii fara alte judecati. Ideal ar fi sa te concentrezi pe ce simti in fiecare clipa prezenta, indiferent ca sunt sentimente pozitive sau negative sau chiar tulburatoare, devino cat mai constienta de ele. Si apoi impartaseste-le. Ai curajul sa infrunti chiar si sentimentele de frica, furie, nesiguranta, dezgust. Identifica-le, traiste-le, cunoaste-le in profunzime. Cand simti ca ai tendinta sa judeci si sa clasifici evenimente spune-ti Stop!. Trage aer in piept, pune-ti o mana pe stomac (te alina si iti transmite o stare de confort) si intreaba-te ce simti chiar in acest moment. Chiar daca acum esti mai blocata, mai indepartata de propriile emotii, dupa mai multe incercari te vei reapropia de emotionalul propriu.
Exerseaza cat mai des contactul cu propriile emotii, intreaba-te "Ce simt acum?" indiferent in ce ipostaza te afli. Si fii foarte sincera cu tine insati, chiar daca e o emotie ce nu iti face placere, ce te infurie, ce crezi ca nu e demna de tine, sau la care nu te asteptai ... nu te mai bloca, fii sincera total si simte. Uita de evenimente, de concluzii, lasa-le sa vina oricum ar fi... doar simte si traieste tot ce simti. Emotiile sunt centrul feminitatii, recastiga-ti emotionalul prin exercitiu zilnic.

Incomparabil

Nu sunt doua femei la fel, nici de seamana fizic, nici de sunt acelasi "gen",cum se spune,  nici de au aceleasi haine sau preocupari. Cine iubeste o anume femeie, o iubeste doar pe aceea pentru unicitatea ei si nicidecum pentru ca are parul ca..., picioarele ca... etc.
Asta trebuie sa aiba orice femeie in gand in absolut tot ce face. Cand incepi sa te compari, sa hranesti mintea concentrandu-te pe ce au cele din jur, indiferent ca prin asta te simti mandra si orgolioasa, sau tematoare si geloasa, te desprinzi de propria stralucire. Automat devi mai putin frumoasa, mai putin increzatoare, mai putin feminina si unica, te voalezi din ce ai putea fi de fapt.
Nu conteaza cum sunt celelalte, admira-le daca e ceva de admirat, inavata ceva de la ele daca e ceva frumos si demn si creativ de invatat, dar nu te compara niciodata. Concentreaza-te la ce iti e tie caracteristic, la ce simti tu aici si acum, la ce ai de facut. Concentreaza-te la feminitatea ta specifica din interior fara sa cauti confirmare la nimeni sau comparatie cu niciuna alta. La fel de important, nu te mai gandi ca ceilalti te compara cu o alta femeie. Sterge pur si simplu din tine gandurile astea, putin cate putin, un pic mai mult in fiecare zi, pana ce le stergi de tot. Si atunci vei straluci la toata intensitatea frumusetii si persoanei tale.

Ce tie nu-ti place ... (1)

O femeie minunata intelege ca are in permanenta o responsabilitate a blandetii si a diplomatiei, a menajarii celor din jur. Prin urmare ea e atenta la comportamentele care o sacaie cand le primeste de la ceilalti. Apoi isi impune sa se abtina, sa nu le faca si ea la randul ei, chiar daca-i vin automat. Se lupta cu sine sa le elimine.

Iata cateva lucruri ce apar in conversatii repetate cu o anumita persoana, lucruri aparent nimicuri banale dar care sunt extrem de sacaitoare. Nu ar trebui sa existe in firea femeii, deoarece bruiaza insasi energia feminina:

 - sa bati omul la cap si sa-i reamintesti ce are de facut;
- sa suni omul cand e real ocupat cu alte probleme (si stii ca-i ocupat in momentul respectiv)(exceptand in situatia unei urgente autentice);
 - sa-i povestesti omului mereu aceleasi probleme ale tale, aceleasi idei personale si obsesii - daca i le spui o data de doua ori, e deja suficient;
 - sa-i tot transmiti aceleasi cereri si pretentii pe care le ai de la respectivul om;
- sa nu lasi omul sa vorbeasca si el, sa-l intrerupi, sa intervi si sa completezi ce spune, sa vorbesti tu prea mult;
- sa nu asculti in mod activ ce zice, sa nu fii deschisa la ce zice, sa nu-l lasi sa-ti aduca idei noi;
- sa-i spui tu omului cu tarie ceea ce crezi ca simte, ca face respectivul om (ai impresia ca stii mai bine decat el, ce-i cu el) 

Chiar de ai avea dreptate in toate cele de mai sus (desi rar ai cu adevarat dreptate), singurul rezultat obtinut va fi sa enervezi omul, nimeni nu va recunoaste ca e ca tine, ba chiar se va infuria, fie vizibil fie doar in sinea sa.

De unde-ncepe o femeie?

Femeia nemultumita de ceea ce traieste si se intampla in jurul ei si mai ales in privinta raporturilor cu barbatii din viata ei, are doua variante: sa ridice din umeri, sa se planga si sa se victimizeze in continuare... sau sa decida ca vrea sa schimbe ceva, sa constientizeze ca sta in puterea ei sa schimbe si sa uite de nebunia ca ar putea schimba pe altcineva decat pe ea insasi.
Si atunci o femeie incepe concentrandu-se pe feminitatea ei, pe repararea a ceea ce e ea acum si pe desavarsirea menirii sale reale, aceea de femeie.
Multe etape si lupte... nu cu altii, ci lupte interioare ca sa ajunga la o schimbare reala.
Iar punctul de plecare al femeii ce chiar vrea sa faca ceva bun din ea insasi, este sa invete sa predea controlul.
SA RENUNTE LA CONTROL. Sa renunte la a mai controla orice altceva in afara de propria persoana.
Feminitatea adevarata nu este control, organizare, actiune, este doar emotii, caldura, sustinere si pasivitate, in aspectul sau pozitiv.
Oricat de ciudat suna lucrul asta intr-o societate si o epoca in care femeile au devenit la fel de competitive ca barbatii la fel de dornice ca ei de a le face pe toate, de a conduce, feminitatea adevarata, clasica si fermecatoare incepe de la a preda tot controlul in mainile barbatului. E incantator sa reinveti sa te lasi surprinsa, sa mergi pe mana barbatului, sa nu mai vrei sa le stii dinainte pe toate, sa nu mai vaslesti barca familiei, a relatiei, a celor cu care ai un contact. Pe cat de minunat ca efect asupra celor din jur, pe atat de greu de realizat in fapt. Dar nu imposibil, pentru ca orice femeie are deja toata aceasta feminitate misterioasa undeva latenta in interiorul sau.
Sa predai controlul poate fi teribil de infricosator, pe alocuri dureros, dar merita, merita pe deplin cand vezi dupa un timp reactiile celor care inainte erau agresivi, nepasatori, neinteresati... iar acum incep sa se deschida cu caldura spre tine. Merita toate eforturile si fricile, sau poate chiar criticile. Dar nu-i ceva nou, e undeva acolo in adancul oricarei femei care a uitat de esenta sa. Feminitatea asteapta sa fie retrezita la viata.
Renunta la control, femeie minunata!